miercuri, 27 ianuarie 2016

Cum e sa ai gene asiatice si sa cresti in Romania

Sunt jumatate chinezoaica, jumatate romanca iar acest fapt mi-a marcat intreaga existenta. Cand eram mica, copiii ma intrebau mereu daca mananc caini iar la 12 ani un baiat mai mare mi-a spus “ hei! am auzit ca chinezoaicele sunt stramte”. Am stat putin sa ma gandesc, dar apoi mi-am dat seama la ce se referea. Sa traiesti intr-o tara fara diversitate rasiala extraordinara, te transforma automat intr-o persoana exotica fie ca iti doresti sau nu sa te simti asa! 

Parintii mei s-au cunoscut la balul unei facultati. A pus ochii pe o blonda, i-a placut, si a intimidat impreuna cu gasca lui de prieteni pe orice alt tip care s-a dat la ea in acea seara. Intamplator sau nu, mama era deja inscrisa la filologie la limba chineza. Printre altele, au avut impreuna au avut primul restaurant chinezesc din tara care insa a dat repede faliment datorita petrecerilor interminabile ale parintilor cu prietenii. 

Trecand peste, am pornit in cautarea unor fete ca si mine, pe de-o parte din curiozitate fata de cum a decurs pana acum viata lor iar pe de alta parte pentru ca ceva imi spunea intuitiv ca (si ele) trebuie sa fie niste gagici foarte misto! 

Stiu, e un pic narcisista treaba avand in vedere ca eu sunt una dintre gagici dar pana la urma s-a dovedit a fi o experienta cel putin interesanta sa descopar ca nu sunt singura. Si dincolo de deschiderea pe care ti-o da sansa de a te confrunta inca de copil cu doua culturi atat de diferite chiar la tine in casa, s-a dovedit ca fetele in general chiar sunt superbe. Da, cineva trebuie imediat sa infiinteze o organizatie de interes national care sa promoveze sexul neprotejat romano-asiatic pentru ca primele prototipuri sunt foarte promitatoare. 

Stiam vreo doua co-etnice, le-am intrebat si pe ele daca mai stiu altele, am dat cautare pe facebook la nume de familie chinezesti, evident primele rezultate aflandu-se in proximitatea teritoriala sau dupa prieteni comuni. In cautarea rasiala evident, mi-am dat însă seama ca fiecare rasa are si capriciile ei. 

Nu vorbesc aici de uratenie Doamne fereste! Dimpotrivă! M-a surprins ci faptul ca unele erau atat de patrunse de propriul lor exotism incat li s-a parut complet neimportant sa dea curs invitatiei mele. De cele mai multe ori m-am lovit de rapsunsul “nu am timp”. Judecand dupa varste si ipostazele portretizate in poze, inteleg desigur ca este greu la doua zeci si un pic de ani sa dai curs unei astfel de intalniri cand in aceeasi saptamana trebuie sa bifezi condica intr-o multitudine cafenele si diverse cluburi.
In fine, dupa ce am initiat proiectul, mi-au mai trebuit vreo doi ani sa il pun in practica din motive urgente de maternitate. Dar iata, am ajuns in finele anului 2015 cu 4 gagici misto, tinere si mai ales deschise sa ne intalnim.
Punandu-le intrebari am constatant in mod ilar ca am avut experiente foarte asemanatoare: toata lumea intreba daca tatii nostri au stand in Dragonul Rosu si presupunea ca stim karate si a existat mereu cel putin un profesor in scoala care si-a facut un obicei din a ne umili in fata clasei intr-un fel sau altul pe considerentul originii asiatice. Verii primari din China manufacturau chinezariile de pe piata eventual in fabrici cu angajati de pana in 12 ani, Bruce-Lee e al doilea nume al nostru, iar oricine ne ruga sa le spunem ceva pe cealalta limba noastra. Daca eu le ziceam o forma de “buna ziua” pe limba chineza, Monica mai practica le trantea o injuratura. Diferenta e ca eu am invatat sa injur abia in adolescenta cand ai mei m-au expulzat in China la un internat, sa invat chineza. Prima persoana pe care mi-am incercat cunostinte de injuraturi a fost varul meu primar din China. I-am expus un clasic “s-o fut pe ma-ta!” la care taica-miu a tinut sa precizeze ca totusi mama lui e matusa mea!

1.Monica Popescu  24 medic rezident
Pe Monica o stiu de cand eram mica si mergeam cu parintii nostri la receptia anuala a ambasadei Chinei, cu ocazia revelionului chinezesc. Nu cred sa ne fi vazut vreodata in afara acelor petreceri, pana cand am crescut si ne-am intalnit intamplator prin diverse locuri. O data, eu eram la escalada, pe o stanca, ea la baza ei. Am recunoscut-o, m-am dat jos si m-am dus s-o salut. Atunci i-am propus si proiectul meu.Cea mai veche si puternica amintire a mea cu ea este ca era foarte inalta! Aveam vreo 13 ani, eu aveam tot 1.50 m si ea tot … 1.80 m. Pe buna dreptate insa! Tatal ei mergea printre toti chinezii aia din Ambasada ca Gulliver in tara Piticilor. Sa fi avut vreo 2 m si ceva zic eu.
B: cum s-au cunoscut ai tai?
M: Bunicii erau la ambasada Romaniei in China, iar dupa ce a picat primul sub linie la stomatologie, l-au chemat pe tata sa invete chineza la facultate in Beijing. Astfel a ramas in China 5 ani, iar pe mama Monicai, cantareata de opera, a intalnit-o pe strada.
B: Cum te privesc chinezii ?
M: Ca pe o straina, dar ma imprietenesc foarte repede cu ei. Insa tin minte ca atunci cand eram mica, cand o vizitam pe verisoara mea devenea foarte geloasa pentru ca toti prietenii ei veneau sa se joace cu mine.
B: Am o curiozitate: ce inaltime are tatal tau?
M: 1.90

 2.Lee-na Andreea Theodora 17, eleva
B: Cand te-ai simtit dezavantajata de originile tale?L: La scoala cand profa o profa m-a chemat in fata si m-a intrebat de ce am lipsit,adaugand intrebarea “ai fost cumva cu taica-tu in Dragon sa vinzi ciorapi?”
B: ei, poate fi mai rau. In liceu, profa mea de franceza a zis in fata clasei ca din punctul ei de vedere toti chinezii sunt jegosi!
B: ce porecle ai avut?
L: China, Bruce Lee   

















3.Nguyen Thi Mai Loc 19 ani, studenta, zisa Maya.
Pe Maya am cunoscut-o chiar la sedinta foto. E vietnameza 100% 
B: Ce lucruri amuzante ti se intampla legat de faptul ca esti asiatica?
M: In orice restaurant intru si exista meniu in limba engleza, evident il primesc pe acela. Sau lumea ma barfeste cu nonsalanta de fata cu mine presupunand ca nu inteleg limba romana. Asta se intampla mai ales in metrou sau in cluburi. Unii zic de bine, altii de rau
B: Porecle?
M:" ia un loc, Loc", Pookie si Miez.
B: Mancare preferata? 
M: Nem, sau expresie mai plastica de sezon “sarmale vietnameze”























vineri, 29 august 2014

5 Filme porno gratie carora am invatat sa sug pula mai bine

Tin sa felicit personal noua initiativa intelectuala si in lumina evolutiei recente a postarilor deschid desigur o noua provocare:

"5 FILME PORNO GRATIE CARORA AM INVATAT SA SUG PULA MAI BINE"

Asadar fara prea multe introduceri si fara vorbaraie nominalizarile mele:

1.            Triple anal pussy deepthroat - a fost filmul cu care parintii m-au convins la 13 ani sa imi scot amigdalele. Sa nu uitam nominalizarea la Oscar pentru evolutia in rolul secundar a actritei care isi impinge de buci tatal care la randul sau impinge o Dacie ramasa fara baterie.
2.            Old farts on youg tarts - Superb! Singura pelicula din istorie in care o actrita provoaca ejacularea unui batran doar prin clipirea repetata a genelor. Sa nu mai vorbim de prestatia sublima a strabunicului care a jucat fara dublura in rolul bunicului.
3.            Vrajitorul din Gaoz - ah, filmul copilariei mele! Difuzat inca de atunci pe Baby TV Adult dupa ora 20:00. Neintrecuta scena in care Dorothy impreuna cu Alice in Tara Minunilor joaca poker pentru diverse componente din Omul de Tinichea. De mentionat si finalul in care Zmeul si Fat-Frumos in scop de muie superioara o mituiesc pe Muma Padurilor sa isi scoata dintii la dentistul de cartier in timp ce Ileana Cosanzeana si profa de mate isi introduc una alteia kilograme de avocado din Gradina Ursului si din Rosiile Copilariei in pizda.
4.            Spritz-itide away - celebra epopee japoneza in care scolarita Kastumi in drumul catre casa trece pe langa curtea uzinelor Honda taman la ora la care cei 66.783 de muncitori sunt in greva. Scena de bukkake este atat de lunga incat pe parcursul ei am citit inclusiv cele 10 carti care mi-au marcat viata. La sfarsit eram atat de incinsa si de perversiunile japoneze si de dorinta de a dezvalui lumii cat de intelectuala sunt, incat am fost nevoita sa mananc jaratic dintr-o galeata cu gheata ca sa ma calmez.
5.            Spiderman turns his back on Batman - cine zice ca femeile sug mai bine pula? Vizionati si mai ganditi-va o data. Tin minte si acum, filmul rula la Patria, cozile la bilete erau pana in strada. Noi am intrat fara sa platim. Ii sunt recunoscatoare si acum lui Benny care ne-a introdus in sala fara bilet pe mine si pe prietenele mele minore in schimbul unor favoruri la fel de minore.

Honorable mention: Ciresarii si Ciresica, Liceeni Lick my Ball


Provoc pe toti cei care apasa pe butonul de umor si nu ignore dupa citirea acestui post si pe Florin Piersic. Junior.

miercuri, 6 august 2014

Style hunter si muzica buna: Jimi Hendrix


Style hunter si muzica buna: Jimi Hendrix

Iata persoana care are o influenta artistica atat de puternica incat te-ai putea gandi ca a avut o cariera pe masura de bogata si de lunga. Dar oricat de cunoscut, oricat de celebru ar fi, datele biografice adevarate te sperie: si-a inceput cariera la 24 de ani si a fost rapit lumii la 27. 

Influenta lui Jimi in muzica dupa aproape 44 de ani? Hmmm… sa vedem: orice pusti care ia o chitara in mana si vrea sa invete sa cante, o face pentru ca vrea sa fie ca Jimi Hendrix. Chitaristi profesionisti in trupe notorii nu sunt luati in serios daca nu stapanesc riff-urile de la Little Wing sau Vodoo Chile. Reviste de profil si criticii muzicali care realizeaza topuri ai celor mai buni chitaristi din lume, au polemici aprinse daca e mai important pentru muzica Al Di Meola, Jimi Page sau Joe Satriani, dar nici unul nu indrazneste sa claseze pe locul 1 pe altcineva decat pe Jimi Hendrix. 

In 1966 Eric Clapton canta in trupa Cream si era proslavit in Londra drept zeul chitarei. La o saptamana dupa ce Jimi Hendrix a sosit in Londra si a urcat pe scena alaturi de Cream intr-un club. Dupa ce Jimi a cantat Killing Floor, Eric a coborat de pe scena. Se spune ca ii tremurau mainile de emotie atat de tare incat nu si-a putut aprinde singur o tigara. Miles Davis scrie in biografia sa: In 1968 pentru mine jazzul intrase intr-un impas. In acei ani, nu mai cantam. In acei ani, stateam si ascultam Jimi Hendrix. 

Ce se intampla daca totusi daca te gandesti la Jimi Hendrix facand abstractie de chitara lui? Pentru mine, ramane un autentic sex symbol, un timbru vocal sincer, dar viril si sexi, poate cea mai masculina voce care a existat vreodata. Poti studia tehnica de chitara a lui Jimi, cu mult talent si sarguinta poate o poti replica, dar ce te faci cand urci pe o scena si trebuie sa deschizi si gura ? 

Dupa toate acestea, hai insa sa ne uitam la Jimi ca inovator, ca promotor si creator al unui stil vestimentar. 

Sa ne gandim la perioada de sfarsit a anilor 60. Perioada post-razboi care a insemnat pentru tinerii de atunci curajul si exuberanta de a crea identitate prin moda si/sau haine, de a face o revolutie sexuala, politica, culturala si rasiala. 

Sa ne uitam la Jimi, promotor al miscarii artistice, de etnie afro americana dar si irlandeza si avand o strabunica Cherokee autentica. 

Daca in muzicalitatea Jimi da frau liber imaginatiei, atunci cand vine vorba de imaginea sa si stilul sau vestimentar, lucrurile sunt foarte exacte si puse la punct in cel mai mic detaliu. Camasi largi, colorate, sacouri accesorizate excentric dar cu gust, pantaloni din material usor in general ingusti, si invariabil accesorii capilare nelipsite – benite, palarii, jobene sau pur si simplu parul afro. 

Se spune despre el ca atunci cand a incasat primul cec in Londra, Jimi a pornit in cautarea hainelor vintage din celebrele "Flea-market-uri" din Londra. Aceleasi flea marketuri londoneze frecventate mai tarziu de Vivienne Westwood care, la inceputul carierei sale, cumpara haine vintage si second hand pentru a crea moda punk).
Mai tarziu, de altfel in singura vacanta pe care Jimi a avut-o in cariera tumltoasa, in vara anului 1969 (si da, este vorba de vestita "Summer of Love") in Maroc. Acolo, Jimi s-a indragostit de hainele cu motive etno. 

Vara fiind deja, festivaluri, muzica si nisip avem. Ne ramane sa ne gandim la stilul boho. Iar daca tot vorbim despre acesta, il avem pe reprezentantul de seama: Jimi Hendrix, zis si " Printul Boho-Punk".

Daca te-ai plictisit de clasicul rock (tricou-jeansi) si nu esti nici adepta 100% a stilului hippie, iti propun o vara plina de dragoste si imprimeuri florale, pantaloni evazati, camasi de matase, jachete etno pentru seri racoroase, bandane colorate, palarii din materiale grele, palariile western, broderii manuale, curele late si de ce nu, rock ul anilor 60-70.

Sfatul meu: asculta albumele "The Jimi Hendrix Experience", ia o chitara, atinge-o, tine-o in brate pentru mai multa inspiratie.


nuante : violet, albastru, portocaliu, marouri , fara culori electrice sau prea deschise

miercuri, 12 octombrie 2011

Vancouver Fashion Week Preview- S-S 2012 "Salvador" Collection




Iata ca am ajuns din nou la o noua colectie. De data aceasta, ea va fii prezentata in luna noiembrie, in cadrul saptamanii modei de la Vancouver. Postez pentru prima oara cateva poze cu noua colectie. Sper sa ve placa!

marți, 6 septembrie 2011

Planuri si Ganduri


In general nu-mi fac proiectii pe termen foarte lung pentru ca de cele mai multe ori unele directii iau amploare in detrimentul altora se schimba in mod continuu diverse prioritati. Exista desigur mai multe planuri de lucru in privinta carora am invatat ca este sanatos sa pastrezi o doza de flexibilitate.


In momentul de fata cel mai concret proiect este realizarea colectiei de primavara-vara 2012 ce va fi prezentata la Vancouver Fashion Week in luna noiembrie a acestui an. Colectia este inspirata dintr-o zona de curand desoperita de mine, Salvador de Bahia, Brazilia. Variatia vestimentara este incantatoare. Portul traditional pastreaza influente africane puternice. Acolo mi-am gasit inspiratia de care aveam nevoie. Mai am mult de lucru la realizarea colectiei insa sunt fericita ca am trasat liniile de baza ale acesteia.


Ma gandesc mereu la viitor si la cum va fi. Un lucru imi propun mereu pentru anul ce urmeaza: sa fie mai bun decat anul precedent. Este mai bun daca traindu-l stiu ca este mai bogat. Mai bogat in experiente, in senzatii, in invataturi. Daca ma face sa fiu pregatita pentru nou, sa simt ca pot duce mai mult. In termenii atelierului de moda, asta inseamna, colectii mai bune, vanzari mai mari, arta impinsa putin mai departe. In alti termeni, poate insemna o ora de sex in plus in fiecare zi.


Incerc ca brandul Belinda Liu sa iasa pe cat posibil in afara granitelor. Prezentarile colectiilor la Londra mi-au dat o perspectiva extraordinara. Acum incerc o noua deschidere catre alte locatii, alte piete. Vancouver este primul stop dintr-o serie de locatii pe care vrea sa le cunosc si in afara Europei.


Sunt convinsa ca provocarile mari vor veni. Ce a fost pana acuma, doar m-au pregatit pentru ceea ce urmeaza. Intr-adevar, cele mai mari provocari de pana acuma au fost participarile la London Fashion Week si insasi decizia de a intra in lumea modei. Restul lucrurilor care apar in procesul de creatie sunt urmeaza un curs care pana la urma este normal.

Ce iubesc cel mai tare in jobul meu este faptul ca eu l-am ales. Nu m-am gandit de la inceput ca as vrea o astfel de cariera insa imi faceam hainele cu drag inca de la 15 ani. Deasemenea stiu ca posed capacitatea de a lucra mult si eficient si cumva trebuie sa recunosc: norocul nu ma paraseste niciodata. Sunt situatii limita, situatii stresante care s-au rezolvat de la sine.


Sunt mandra a fi tanar designer. Totusi cateodata ma simt deranjata de aceasta eticheta deoarece nu ma identific cu ceea ce creeaza majoritatea tinerilor in lume. Exista un impuls de a te face vazut socand cu ceva iesit din comun. Este un trend in care de cele mai multe ori se pierd notiuni estetice elementare. Uitat-te la ce monstruozitati ies din acest neo-modernism. Cum as putea sa imbrac o femeie ca un aurolac? In haine aparent taiate aiurea, supra incarcata cu materiale. Ca sa fii androgin nu trebuie sa fii dezgustator de trashy ori ca un produs de larg consum. Nu vad rostul agresiunii, exagerarilor, disproportilor. Cat despre minimalism, este pentru cei lipsiti de viziune. E plictisitor. Parca ar fi o conventie intentionata de a fi anost.


Nu lucram in industria de conserve sau de ambalaje de detergenti. Imbracam oameni, imbracam femei. Priveste un trup de femeie, chipul, spatele, sanii, umerii, toate ofera posibilitati nelimitate de a aduce o contributie de frumusete, feminitate, de stil, de atitudine. Iata ceea ce caut si am sa contiui sa arat in colectiile mele.



joi, 27 ianuarie 2011

LONDON FASHION WEEK FW2011-2012 PREVIEW

A PREVIEW FOR THE LFW COLLECTION