marți, 6 septembrie 2011

Planuri si Ganduri


In general nu-mi fac proiectii pe termen foarte lung pentru ca de cele mai multe ori unele directii iau amploare in detrimentul altora se schimba in mod continuu diverse prioritati. Exista desigur mai multe planuri de lucru in privinta carora am invatat ca este sanatos sa pastrezi o doza de flexibilitate.


In momentul de fata cel mai concret proiect este realizarea colectiei de primavara-vara 2012 ce va fi prezentata la Vancouver Fashion Week in luna noiembrie a acestui an. Colectia este inspirata dintr-o zona de curand desoperita de mine, Salvador de Bahia, Brazilia. Variatia vestimentara este incantatoare. Portul traditional pastreaza influente africane puternice. Acolo mi-am gasit inspiratia de care aveam nevoie. Mai am mult de lucru la realizarea colectiei insa sunt fericita ca am trasat liniile de baza ale acesteia.


Ma gandesc mereu la viitor si la cum va fi. Un lucru imi propun mereu pentru anul ce urmeaza: sa fie mai bun decat anul precedent. Este mai bun daca traindu-l stiu ca este mai bogat. Mai bogat in experiente, in senzatii, in invataturi. Daca ma face sa fiu pregatita pentru nou, sa simt ca pot duce mai mult. In termenii atelierului de moda, asta inseamna, colectii mai bune, vanzari mai mari, arta impinsa putin mai departe. In alti termeni, poate insemna o ora de sex in plus in fiecare zi.


Incerc ca brandul Belinda Liu sa iasa pe cat posibil in afara granitelor. Prezentarile colectiilor la Londra mi-au dat o perspectiva extraordinara. Acum incerc o noua deschidere catre alte locatii, alte piete. Vancouver este primul stop dintr-o serie de locatii pe care vrea sa le cunosc si in afara Europei.


Sunt convinsa ca provocarile mari vor veni. Ce a fost pana acuma, doar m-au pregatit pentru ceea ce urmeaza. Intr-adevar, cele mai mari provocari de pana acuma au fost participarile la London Fashion Week si insasi decizia de a intra in lumea modei. Restul lucrurilor care apar in procesul de creatie sunt urmeaza un curs care pana la urma este normal.

Ce iubesc cel mai tare in jobul meu este faptul ca eu l-am ales. Nu m-am gandit de la inceput ca as vrea o astfel de cariera insa imi faceam hainele cu drag inca de la 15 ani. Deasemenea stiu ca posed capacitatea de a lucra mult si eficient si cumva trebuie sa recunosc: norocul nu ma paraseste niciodata. Sunt situatii limita, situatii stresante care s-au rezolvat de la sine.


Sunt mandra a fi tanar designer. Totusi cateodata ma simt deranjata de aceasta eticheta deoarece nu ma identific cu ceea ce creeaza majoritatea tinerilor in lume. Exista un impuls de a te face vazut socand cu ceva iesit din comun. Este un trend in care de cele mai multe ori se pierd notiuni estetice elementare. Uitat-te la ce monstruozitati ies din acest neo-modernism. Cum as putea sa imbrac o femeie ca un aurolac? In haine aparent taiate aiurea, supra incarcata cu materiale. Ca sa fii androgin nu trebuie sa fii dezgustator de trashy ori ca un produs de larg consum. Nu vad rostul agresiunii, exagerarilor, disproportilor. Cat despre minimalism, este pentru cei lipsiti de viziune. E plictisitor. Parca ar fi o conventie intentionata de a fi anost.


Nu lucram in industria de conserve sau de ambalaje de detergenti. Imbracam oameni, imbracam femei. Priveste un trup de femeie, chipul, spatele, sanii, umerii, toate ofera posibilitati nelimitate de a aduce o contributie de frumusete, feminitate, de stil, de atitudine. Iata ceea ce caut si am sa contiui sa arat in colectiile mele.



Un comentariu:

Larisa spunea...

Stiu ca suna a cliseu dar exista lucruri si oameni care ma fac sa sper in mai bine. Blogul, felul tau de a scrie si personalitatea pe care cred ca o 'simt' printre randuri imi dau cu siguranta sentimentul asta!